Bine ati venit in L.A., orasul unde femei si barbati de succes, bogati si trecuti de prima tinerete, isi “cumpara” si intretin jucarii sexuale sub forma unor fete si baieti cu chipuri dragute si trupuri fresh, care viseaza la o viata de huzur obtinuta fara munca. Aceasta este premisa filmului Spread, marketat la noi intr-un mod care n-are nicio legatura cu realitatea. Atat traducerea titlului (Playboy de L.A.), cat si sinopsisul publicat prin reviste si site-uri de specialitate, care sustine ca e vorba de “o comedie spumoasa”, te pot face sa crezi ca e un film usurel, o comedie romantica in care il vei vedea dezbracat pe Ashton Kutcher. Nimic mai neadevarat (in afara de faptul ca da, il poti vedea foarte dezbracat pe Ashton Kutcher. Foarte, foarte dezbracat, pe el si pe protagoniste).
Spread nu e o comedie. Cel putin eu nu am ras la nicio faza, si nu pentru ca eram intr-o dispozitie proasta, ci pentru ca filmul a fost chiar serios, cel putin in a doua jumatate. Pe scurt, Nikki (Kutcher) e un boy toy, un baiat gigea care agata doamne singure si generoase, le suceste mintile cu conversatii spumoase si lupte pasionale corp la corp, apoi se instaleaza frumusel la ele acasa si se bucura de viata de lux, mese la restaurante scumpe si haine de firma. Insa in afara de fizicul superb, Nikki este mai gaunos decat o nuca seaca, nu a muncit nicio zi in viata lui, n-are nimic in afara de hainele de pe el si nu prea are nimic nici in cap. Filmul ni-l prezinta in momentul cand este intretinut de Samantha (Anne Heche, intr-o forma de zile mari), o tipa bogata care il rasfata din toate punctele de vedere. El insa nu numai ca nu apreciaza ce i se ofera, dar nu-i arata niciun pic de respect, organizand petreceri cand ea nu e acasa si inseland-o in fiecare zi cu alta femeie. Tocmai cand se crede on top of the world, Nikki cunoaste o chelnerita, Heather (Margarita Levieva, o figura noua pe ecrane, cel putin pentru mine), care se comporta cu totul altfel decat femeile pe care le cunoaste el: nu pare impresionata de farmecul lui, il refuza si il ia peste picior incontinuu, iar cand in sfarsit accepta sa iasa cu el, pleaca in mijlocul cinei. Evident, Nikki decide ca o vrea pe ea si numai pe ea si chiar renunta la relatia cu Samantha.
Problema e ca Heather nu este o chelnerita inocenta si seducatoare in mod natural, ci este o girl toy, ca si el, care s-a folosit de tactici de cucerire pentru a-i lua mintile. Din momentul acestei descoperiri, care coincide cu parasirea Samanthei, Nikki intra intr-o criza existentiala majora, in care toata lumea ii tranteste usa-n nas, nu mai are nicio sursa de bani si trebuie sa decida ce sa faca mai departe cu viata lui: sa continue pe calea cea usoara si superficiala, sau sa-si ia un job decent si sa-si permita “luxul” de a se indragosti cu adevarat? Finalul este oarecum dezamagitor daca va asteptati la un happy ending tipic de comedie romantica, insa pe de alta parte se poate spune ca este un sfarsit fericit daca-l privim prin prisma schimbarii pe care Nikki decide sa o faca.
“Spread”-ul de care pomeneste filmul are multe posibile traduceri – in argou poate sa insemne “petrecere, chef”, iar ca verb, “a-si da aere, a o face pe nebunul”. Dar are si semnificatia de “intindere, desfasurare” si cred ca a vrut sa sugereze ideea cuiva care s-a intins mai mult decat i-a fost plapuma. In orice caz, titlul romanesc “Playboy de L.A.” suna ca un fel de “Cocalar de Rahova” si denota nivelul de cultura si inteligenta al persoanelor care s-au ocupat de distributie si care s-au temut, probabil, ca oamenii nu vor dori sa vada un film cu Ashton Kutcher care nu e o comedie romantica.
Ar mai fi destule reflectii personale pe marginea acestui film, dar m-as indeparta de la ideea de cronica cinematografica. Pot doar sa spun ca m-a intristat modul in care au ajuns sa fie tratate relatiile interumane la anumite nivele ale societatii (nu cred ca filmul e pura fictiune, ci oglindeste o realitate cat se poate de prezenta in orase precum L.A. si nu numai). Oameni care-si iau un partener de locuit cum si-ar lua un catel, iar de cealalta parte oameni care spera sa aiba totul in viata fara niciun pic de efort… Un cerc vicios intretinut de ambele parti, din care scapa cine poate si mai ales cine vrea.
No comments:
Post a Comment